Se dă lumea pe brazdă.

Am văzut azi, pe facebook o poză a unei tipe de la mine din liceu unde erau numai şi numei cărţi de-stea YA şi avea la descriere cam aşa: "Prefer sa ma doara capul de la citit,nu de la alcool.". Pfoa! Nu vă imaginaţi cum a săltat inima în mine de bucurie că am mai văzut încă una ca mine căreia nu îi este ruşine să spună că îi place să citească. Bine, eu nu pun poze cu cărţile mele, dar asta-i altă poveste. 
Frate, într-un liceu care are o reputaţie "de elită" şi unde se ascultă manele la greu e ceva. Când am aflat la ce liceu voi intra mă gândeam că nu voi găsi decât urmaşi ai lui Dexter prin liceu, nimic "dat pe brazdă" adică, în traducere liberă, ceva mai uman. Numai că umanul care la început credeam că nu va exista este acum prea uman, dacă mă înţelegeţi. Adică în pauze se ascultă manele - la mine în clasă, zic - şi încă se mai vormeşte cocalariceşte pe mess şi pe facebook pentru că altfel nu estem jmech3ry.
E păcat, vă zic, pentru că atunci când eram mică mă vedeam având un viitor în România, dar se pare că şi la "liceul de elită" la care mă aflu s-au infiltrat cocalari şi cocălăriţe. Şi nu, nu-mi pasă dacă se va simţi cineva! Şi astfel, cum aş putea eu să stau în România când încerc să fiu mai deosebită într-o lume formată în majoritate din gloată - ca să nu folosesc alt cuvât mai dur -. 
Totuşi, e bine că cineva, în liceul ăsta, nu se teme să iasă în evidenţă cu o poză postată pe facebook numai cu cărţi, cu toate că şi ea ştie că există riscul ca ceilalţi ce nu au aceleaşi idei tâmpite, după părerea lor, ca ale ei să o considere implicit şi pe ea, o tâmpită. Bravo ţie, girl!
În fine, revenind la tipa care m-a determinat să scriu postul, am văzut că are un volum din Instrumente Mortale şi nu ştiu cum s-o trag de limbă să-mi zică de la ce librărie din oraşul ăsta uitat de lume l-a luat. V-am zis că-l caut de peste 2 săptămâni şi mă tentează tare gândul să-l comand pe net cu riscul să plătesc şi taxele alea nesuferite de trasport.Ştiu, aş putea să citesc oricare alte cărţi, şi chiar citesc, dar gândul că trebuie să citesc şi seria asta nu-mi prea dă pace. De fiecare dată când mai termin o carte îmi vine iar în minte şeria Instrumente Mortale. Ştiu, îmi lipsesc ceva piuliţe, dar nu vreau să le reglez. Probleme!? -.-"
Şi că tot suntem la subiectul ăsta, vă zic că mă bucur enorm că Bravo din 29 ianuarie - adică de maaarţi - începe să vină la pachet cu Vampirii din Morganville. Chiar mă tenta într-o zi să îmi cumpăr seria asta, dar am dar prioritate altora, totuşi. :D
Cheers! ^^
 

Jurnal săptămânal.

 

*poza n-are nicio legătură cu postul, dar pisicuţa asta e mult prea tare :3*

A trecut un car de ani de când n-am mai postat, ştiu, însă în mod surpinzător, am scuze. :D

Am avut olimpiada la română azi, ieri am avut o sesiune de comunicări cu şi despre tema de dragoste a lui Eminescu, miercuri am fost plecată la Constanţa - iar eu, evident, nu locuiesc în Constanţa (duuh!) -, deci am avut o săptămână mai mult decât full - dacă e posibil aşa ceva. A, ca să nu mai spun de faptul că am citit al treilea volum din Îngerul Nopţii în trei zile, dat fiiind faptul că într-o juma' de zi am fost şi plecată din localitate - şi recenzia o puteţi găsi aici :D -, sau că m-am apucat să citesc Vrăjitor şi Vrăjitoare şi nu prea mă trage aţa să continui s-o citesc cu toate că se citeşte anormal de repede.
Să mai pomenesc şi de învăţaţ sau de lenea molcomă ce mă domină în 99% din timpul vegetaţiei mele?
Dar să trec peste această introducere deloc înteresantă pentru voi.
Caut de 2 săptămâni seria Instrumente Mortale în puţinele librări de la mine din oraş - şi vă asigur că am fost la toate - şi să fiu a naibii dacă am găsit macar un volum. -.-" Şi se mai miră mama când mă enervez că stau într-o scurgere de oraş - şi anume mirificul şi minunatul Brăila - şi îi zic că atunci când am să termin facultatea mă duc în NY... Şi mie o aşa lene să comand pe net cărţi cu toate că ştiu că-s la reduceri în perioada asta, dar nici lova-lova n-am ca să ating suma mnimă pentru a nu mai plătesc trasportul. Whatever.... - gosh! de când n-am mai folosit cuvântul ăsta! -
Am zis c-am fost şi la olimpiadă la română. Păi da, am fost, şi frate, aveam o teamă în mine c-o să-mi dea ceva legat de teorie încât nici amfiteatrul mic al liceului nu l-am mai găsit. Mint! nu l-am găsit pentru că liceul meu are 2214231 de intrări şi eu am intrat pe aia cea mai depărtată de amfietru. Apoi slavă Domnului cu o colegă care îşi învăţase şi ne-a mai zis şi nouă, muritoarelor de rând, câte ceva. După aceea, după ce am văzut că avem doar literatură mi s-a luat imediat cărămida aia uriaşă de pe suflet şi am început, frumos, să scriu primul subiect. Când ajung la subiectul doi şi văd câte pagini trebuie să scriu am crezut că-i o iluzie optică şi chiar am clipit de câteva ori. Eram ceva gen "C'mooon, frate! Încă 2-3 pagini!? N-a fost de ajuns pagina aia jumate pe care m-am chinuit 3 sferturi de oră s-o scriu!?" În fine, cum sunt as în ale aberaţiei, mi-au ieşit 2 pagini în cap - cu tot cu titulu - şi în mare sunt mulţumită de ce am făcut. Mi s-a părut foarte uşor, în schimb.
Am mai zis şi că am început să citesc VV, dar ori eu am avut prea multe pe cap şi nu i-am prins firul acţiunii ori cartea, la pagina 140 şi ceva încă n-are aşa ceva. Adică, evident că are un fir narativ după care se bazează, însă e de-la sec şi fără miez. Sper ca în paginile următoare să nu mai fie un limbaj atât de cognitiv şi să înceapă să mă tragă şi pe mine aţa să o duc la bun sfârşit , că deocamdată aţa asta e cam subţirică şi nu prea mă poate trage. :D
Fraţilor, ştiu că m-am detaşat complet de blogos - de precizat: cuvânt propriu inventat pe moment! şi sunt foarte mândră de el *epicface*  - şi n-am mai comentat sau vizitat şi alte bloguri însă mă omoară şcoala, mai ales în perioada asta cu olimpiadele. x_X Nici măcar pe reţelele de socializare n-am mai intrat şi iar mi-am reluat prostul obicei de a răspunde la telefon doar dacă crapă lumea în două dacă nu o fac.
Aşa, la final am zis că nu pot să nu vă arât asta. Cred că mulţi dintre voi o ştiţi, însă eu de fiecare dată când mă uit la ea sunt jumate sub scaun de râs. God, o poate întrece cineva în prostie!? Asta ca să nu mai pomenesc de "Nică" *if you know what i mean*.

Cheers! ^^

Leapşă.

De parcă nu mi-ar fi de ajuns sferturile de finală de la AO şi un eseu uriaş despre Eminescu, m-am apucat şi de bloguit. Am găsit o leapşa tare drăguţă pe blogul Alexandrei C şi nu m-am putut abţine să n-o iau. :D
În alte descriei nu mai întru că vreau să văd finalul de meci dintre Djokovic şi Wawrinka. Aşa, deci, începem:

1. Scrie 3 lucruri pe care știi că le vei face mâine.
Am să merg la scoală - evident -. Am să citesc - evident -. Şi am să mă culc - evident -.

2. Scrie 3 dorințe care nu ți s-au îndeplinit încă.
Să dispară prostia şi îngâmfaţii. Să mă duc la şcoală când am eu chef. -.- Să-mi cunosc un idol. :3

3. Scrie primul cuvânt care îți vine în minte.
Tenis.

4. Scrie prima frază pe care ai vrea să i-o zici cuiva important.
Pff... Ăăă, să vină din nou în România, dacă se poate şi-n oraşul meu, şi s-o cunos. Vorbesc de Sharapova şi de Jessie J. :D

5. Descrie-te în 5 cuvinte.
Greu, darr... tenis, cărţi, muzică, scris, lapte.

6. Ce asculți în acest moment?
Gemete şi comentări de la TV. Dar pentru că nu sunt atât de proastă pe cât par, cu toate că-s blondă şi am înţeles întrebarea, înainte ascultam:

7. Dacă ai putea pleca în vacanță cu orice scriitor/scriitoare, pe cine ai lua cu tine?
Eminescu foreverrrr! Glumesc! God, nici dacă mi-ai da 10000000 de euro n-aş pleca cu coşciugul lui după mine.
Aş pleca cuuu... Cella Serghi.

8. Care e cea mai ieșită din comun activitate a ta?
Etravaganţa face parte din viaţa mea. N-ar mai avea rost să mai spun altceva. Poate doar că sunt şi o persoană foarte modestă.... ;;)

9. De cine te-ai speria sau ți-ar fi frică?
De Serena Williams! Şi de Emiescu! Pe bune, sunt tare înspăimântători. Brrr!

10. Scrie ceva de încheiere.
Să ia oricine leapşaaaa! 

Dilemăă + odododouri.

Fraţilor, cu toţii ştim de TUMBLR. Eh, eu am auzit de el de mai de mult, dar mi-a fost atât de lene să descopăr şi eu ce-i pe-acolo, încât abia acum vreo lună am intrat şi eu pe el.
Toate bune şi frumoase, mi-am făcut cont, dar nu ştiu cum şi ce fel stă treaba cu el. Adică îmi apare pagina de pornire, dar mai departe mă pierd. o.O
De-ia prefer mai fine să rămân la weheartitul meu care, de fapt, pentru mine reprezintă o traducere uriaşă. Ca şi când mi-ar traduce cineva japoneza mot-a-mot în română.
Dar totuşiii, toată lumea are pagină pe tumblr şi nu mai eu sunt fraiera aia care nu are. Aşa că v-aş ruga din toată inima cu puţin ajutor. :D
Până una alta, am zis că nu pot să nu pun şi melodia asta. În momentul de faţă, mi se potriveşte la perfecţie şi la fiecare vers am câte un fior ce-mi prece prin tot corpul. Dar nu, nu voi sta şi-mi voi plânge de milă despre cât de naşpa-i viaţa şi cât de mult sufăr pentru că nu-mi stă-n caracter.

Dar, pentru liniştea voastră, să ştiţi că nu sunt chiar atât de deprimată pe cât vă îmaginaţi, din contră. Doar că mai am şi momente de cumpănă, ca orice adolescent, de altfel. ^^

Şi  nici pe aste nu m-am putut abţine să nu le pun. Uite ce odododo suuuunt! :3 Panda ăla îmi aminteşte izbitor de mult de tine, Raisa! <3 Cumva tu eşti? :))
Iar căţelul ăla e atââââât de scump! Îmi aminteşte de căţeluşa mea Lisa care a murit la 5 luni. :( Tot un ghem de blăniţă albă era şi la fel de dulcică.
Cheers! ^^

3 într-unu'.

Au trecu o mie de ani de când n-am mai deschis blogul meu propriu şi personal. Bine, nici pe al altora nu l-am mai deschis, dar asta-i altă poveste. 

Adevărul e că, după cum toţi ştiţi, a început şcoala şi asta mi-a tăiat automat vreo juma' de zi, ceea ce a dus şi la tăiarea chefului meu de a mai interacţiona cu populaţia virtuală.
Plus că a început Australin Open şi sunt numai ochi şi urechi acolo pentru că IUBESC TENISUL. Viaţa mea e tenisul, se ştie. Şi acum mă oftic că nu m-am mai dus la lecţiile de tenis. Probabil într-o zi voi face o postare în care să vorbesc numai şi despre tenis pentru că mă mănâncă buricele degeţelelor să vă umplu capul şi cu asta. Muahaha!
Să nu mai spun că mi-am luat Divergent şi sunt superultramegaobsedată după el? Nu, nu cred că e cazul. Cred că toată lumea care l-a cumpărat a ajuns la această concluzie. :D Abia aştept să-l termin ca să-i fac recenzia şi să-mi reamintesc toate fazele superbe din el.:3 Îmi place atât de mult încât ieri, am citit 180 de pagini din ea.






În fine, de fapt, am ales mai mult să fac postul ăsta să vă mulţumesc, vouă, tuturor că după o lună şi puţin de când mi-am deschis blogul sunt 14 followări şi aproape 900 de vizualizări. Asta înseamnă ceva pentru mine şi de aceea vă mulţumesc din suflet că urmăriţi aberaţiile mele. Vă mulţumesc că-mi faceţi ziua mai frumoasă prin comentariile voastre, vă mulţumesc pentru faptul că îmi saltă inima în sus când văd că încă unul s-a mai înscris acolo, la "Alătură-te" şi cel mai important, vă mulţumesc doar pentru că citiţi! <3 A, şi ca să nu uit al doilea lucru cel mai important, vă mulţumesc din suflet pentru motivaţia pe care mi-o oferiţi constant!:*

Iar la final am păstrat ce-i mai interesant - cât de cât - şi anume impresiile mele după primul semestru petrecut la liceu. Well, e bine. Mă simt mai... în largul meu, adică nu mai stau atât de încordată la şcoală sau când sunt cu colegii. Mi-am spus până la urmă să fiu eu însămi, în pielea mea şi să nu încerc să impresionez pe nimeni pentru că până la urmă cine mă place mă place aşa cum sunt şi nu aşa cum intuiesc eu că le-ar plăcea lor să fiu. Prin urmare, văd că-i mai bine aşa cum am procedat şi observ - sper să nu mi se pară doar - că clasa e mai... omogienizată.
În rest, totul e bine, societatea e la fel de "păguboasă" ca şi până acum, dar n-am să mă mai plâng aici, pe blog, pe tema asta pentru că zic că am aruncat cu destul noroi în ei. Deocamdată *evilface*!

Cheers! ^^
PS: Un început de semestru cât mai bun! :*

Fără somn şi chef.

Mă gândesc, într-o stare de contemplare absolută de-a mea de la 2 dimineaţa, ce-am făcut azi. De regulă, nu mă apuc să vă umplu vouă memoria şi-aşa umplută cu prostii de-ale şcoolii cu ce fac eu într-o zi obişnuită dar, poate din cauza orei, m-am gândit că ar fi cazul să mă plâng şi eu iar în masă.
Azi am făcut cu totul altceva decât am făcut toată vacanţa. În traducere liberă, am citit altă carte în afară de Moromeţii - de care nici nu vreau să aud până mâine azi la prânz când poate m-oi apuca iară de ea ca s-o termin odată -, am lălăit toată ziua rock - ascult rock, dar în combinaţie şi cu alte genuri (nu mă întebaţi de ce aşa, pentru că şi eu caut acelaşi răspuns), dar azi, spre surprinderea mea, numai rock am ascultat (de la vreme, cred) -, m-am uitat pe HBO la un film siropos şi sportiv de iarnă şi cu Chuck din GG ca protagonist - Ed nuştiucum (mi-e lene să caut pe Google) -, am ieşit afară - dacă nu ieşeam şi azi afară cred că mă ofileam de tot ţinând cont că n-am mai ieşit de mai bine de 2 săptămâni - şi atât.
Fără Supernatural şi fără Moromeţii. *.*
Nu mă înţelegeţi greşit, m-aş fi uitat la Supernatural, dar dacă apăsam butonul PLAY, apăsam totodată şi pe butonul imaginar al minţii mele care împrăştia automat în subconştientul meu întrebarea "Când termini Moromeţii?" aşa că azi am stat în banca mea, ca o fată cuminte ce sunt, fără astea 2 elemente absolut vitale ce m-au ţinut în viaţă toată vacanţa - bine, să nu mint, mai mult Suernatural m-a ţinut în viaţă -.
M-am apucat azi-noapte, după ce FINALLY mi-am făcut şi eu cont ca tot poporu' pe Skype, să citesc volumul 2 din Chimie Perfectă - Legile Atracţiei. Mărturisesc, nu-i tocmai genul meu romance-ul ăsta prea puţin tulbure, dar am zis că am nevoie de o rupere de rutină, acum, înainte de începerea şcolii. O să-i fac recenzie mâine cred că mai am puţin. :D

Apropo de şcoală, mă gândesc cu oroare că mă asteaptă c-o mutră mai acră decât a mea la vederea lui, un semestu aproape dublu decât cel sfârşit. o.O Dar, n-am să-mi plâng de milă acum că mai e o zi până la reînceperea şcolii că plânge sufletul meu şi pentru mine. În hohote chiar. Şi va continua să plângă şi să înjure până la vacanţa de Paşti - de care am să mă agăţ ca de ultima mea sursă de aer -.

Şi acum, o mică ruptură din lista mea cu melodii pentru "soul". O iubesc. Îi iubesc pe cei de la Nickelback, de fapt. Chad Kroeger e unul dintre cei mai expresivi artişti pe care îi ştiu. :3
Cheers! ^^

Imaturitate absolută.

Nu sunt genul de persoană care să comentze prea mult pe blogosferă sau oriunde în alt loc virtual - că în viaţa de zi cu zi e dacă stai cu mine numai două ore ai capul dublu decât îl aveai la început :D -. Dar, azi, în timp ce mă uitam pe blogul unei tipe, cu greu m-am abţinut să nu-i zic vreo două.
Nu dau nume, pentru că ar fi irelevant, dar ca ea sunt multe altele care au găsit blogul locul ideal pentru a-ţi plânge de milă. Niciodată nu mi-au plăcut persosanele schimonosite - ca să nu fiu prea dură -  care dintr-o despărţire/ceartă văd un capăt de lume. Fetelor, nu e nicio tragedie că te cerţi cu Florinel, Trotinel, Bursucel sau mai ştiu eu cine. Sau că nu ştiu cine nu-ţi "împărtăşeşte dragostea". Sau că te cerţi cu părinţii.
Vă credeţi mai interesante aşa? Credeţi-mă, nu sunteţi. Cu toate/toţii trecem prin "prăbuşiri" de-stea.
Şi eu am certuri cu părinţii - poate mult mai mari decât le au multe dintre voi - şi eu am plăcut băieţi care nici măcar nu se uitau la mine, dar intotdeauna am avut maturitatea de-a-mi da seama că nu-i un capăt de lume.
Mama avea o vorbă: "Încercările îţi dau putere, necazurile te fac mai uman."
Aşa că, dacă ar fi aşa cum descrieţi voi în posturile vostre (cu toate că-i puţin probabil), cine sunteţi voi ca să vă revoltaţi împotriva cursului - absolut normal, e altfel - al vieţii?
Bat la pariu cu voi că vârsta voastră nu depăseşte 15-16 ani MAXIM, deci nu dovediţi astfel decât imaturitate. Spun asta nu pentru că sunt eu a naibii de rea  cu voi, ci pentru că viaţa ne rezervă tuturor necauri şi deopotrivă bucurii, totul e să ne bucurăm de fiecare.
Viaţa nu-i perfectă, aşa cum nici noi nu suntem.

Sooo... chill down, kid! ^.^
Cheers! ^^

Leapşăăă.

Am primit o leapşă tare calumea de la furelise, ocazie cu care vreau să-i mai mulţumesc încă odată. :*

1. Te-ai gândit vreodată... cum va arăta casa ta?
Casa?  Casele, poate. :)) Păi ar fi una la malul mării - sau a oceanului, eventual - cu balconul care să aibă vedere direct către valurele spumegânde ce se izbesc de ţărm - matafore, metafore -, alta de-ia pătrăţoasă şi cu gemuri imense. Şi mai vreau şi un apartament în buricul New Yorkului până în etajul 10 că dup-aia mă ia cu rău dacă privesc în jos şi tot cu geamuri imense. Atât. Cer mult? :o3
  2. Te-ai gândit vreodată... cum vei arăta în viitor?
O divă, normal. :)) Dar pe lângă asta, niciodată nu m-am hotărât asupra unei imagini clare de-a mea proiectată în viitor. Vreau să mă fac - cu juma' de gură - medic, dar sunt la ştiinţe sociale, deci nu, nu ştiu exact cum voi arăta în viitor. Oricum, în orice caz mă văd într-o ţară străină.
  3. Te-ai gândit vreodată...cum ar fi viața celorlalți dacă nu te-ai fi născut? 
Nuuu! Nici nu pot descrie în cuvinte cum ar fi fost viaţa semenilor mei dacă eu nu m-aş fi născut. Noroc cu mine că-i mai scot din stările de monotonie monotonă, că altfel...
  4. Te-ai gândit vreodată...cum va fi nunta ta?
Nu. Încă mă gândesc cum va arăta prima mea dragoste - care sigur nu va veni curând dacă voi rămâne la fel de acidă cu băieţii - .
  5. Te-ai gândit vreodată...cum ar arăta copilul tău? Ar fi fată sau băiat?
Iar s-a greşit întrebarea. Copiii! Păi vor fi 2 cel puţin - fată şi băiat sau doar fete.


Leapşa o poate lua oricine, oricând şi oricum :P. 

Cheers. ^^ 

Program de vacanţă. Part II.

 Deci, la începutul vacanţei am spus: "Pfoa! Vacanţă, să vezi ce-o să mă relaxez! Am să mă culc la 3-4 dimineaţa şi am să mă scol la 12 ziua şi o să stau toată ziua şi-am să citesc cărţi!" 

Şi, surprinzător, mi s-au adeverit spusele. Asta ar cam fi problema, că prea s-au adeverit (mai ales partea cu cititul cărţilor...) 

Ştiam că am să citesc Moromeţii şi Mara în vacaţă, dar mă gândeam că poate trag ciulu' şi iau rezumatele de pe net.. numai că mama a stabilit să fie altfel. -.-".
În fine, înainte să iau vacanţă nici prin cap nu mi-a trecut să mă uit la Supernatural şi să devin COMPLET OBSEDATĂ după el - cu toate că ştiam că aşa se întâmplă cu toate serialele pe care hotărăsc să le urmăresc, dar serialul ăsta e mult prea asdsdgdkjn! Şi mai e o problemă. Sunt îngrozitor de multe sezoane care-mi ţipă în minte să mă uit la ele cât mai repede, pe o parte, şi pe cealaltă parte a minţii îmi ţipă Moromeţii şi Mara - cu tot cu mama la pachet - să le citesc - fără mama, normal -.-". Bine-nţeles că am ales să mă uit la Supernatural, declarându-mă acum o superaturalistă convinsă! Nici în situaţia de faţă nu-mi dau seama cum am reuşit să văd 4 sezoane şi ceva în nici 2 săptămâni o.O. Cât despre citit, declar cu mândrie că am atins performanţa de a citit peste 130 de pagini din Moromeţii din cauză că m-am certat cu mama că nu citesc.

În fine, problema  mai este - multe probleme am, ştiu :)) - şi că pe lângă citit şi vizionat serialul, îmi mai bat la uşă - la propriu - şi prietenii care m-au dat dispărută de mai bine de o săptămână (nici la telefon n-am mai răspuns - ca să nu mai spun de reţelele de socializare pe care nu le-am mai deschis de 3425341 de ani). Pe lângă asta, mai am şi chef de desenat, cântat şi citit alte cărţi pe care mi le-am cumpărat/ primit şi n-am avut timp/ chef să le citesc (ex. HEX sau Puterea Farmecelor,Vrăjitor şi Vrăjitoare, seria Fascinaţie şi altele). 

Aşa că întrebarea de un milion de dolari e: Cum să le fac eu pe toate dat fiind faptul că mai avem o săptămână - şi ceva - până începe şcoala? o.O

Lecţii anti-prostologie.

În dimineaţa asta - pe la 3-4 dimineaţa - mă apucă dorul de muzică de pe vremea tinereţilor mamei. Toate bune şi frumoasa, ascult Unbreak My Heart, Lady in Red şi Styx, Metallica şi ce-oi fi mai ascultat eu acolo şi când, deodată văd că perfecta lista de melodi de calitate care chiar se făceau la vremea aceea de la "Videoclipuri recomandate" e stricată de o manea. Aia "mare, mare, mare shukarime" pe care tot poporul o cunoaşte. Nu ştiu exact cum se numeşte pentru că nu am considerat-o chiar vrednică de-a-i reţine numele.
În fine, o ascult niţel - datorită stării de euforie pe care o deţineam la ora aia, bineînţeles - şi mai constat odată cât de jalică e şi, din plictiseală, dau să mă şi uit la comentarii. Să nu vă imaginaţi că mari culţi s-au apucat să comenteze la o aşa penibilă melodie ci numai de-ia care consideră că săracul verb auxiliar "a vrea" folosit la viitor se scrie "v-a" sau "v-oi" sau alte exemple care mă cutremură numai amintindu-mi-le. o.O
Mă rog, n-ar fi prima dată când văd siituaţii de-stea, dar azi, când intru pe Wattpad, dau să citesc o poveste al cărei rezumat mi-a atras atenţia, dar văd că povestea e scrisă cu aceleaşi greşeli gramaticale cu care, din păcate, Wattul s-a umplut în ultimul timp. Asta a pus capac tuturor abetaţiilor pe care le-am ascultat/ citit/ văzut numai în ultima jumate de an.
Fraţilor, voi faceţi româna la şcoală sau faceţi o română de baltă cine ştie pe unde? Sau vă consideraţi mai "jmecheri" dacă scrieţi aşa?
Ştiu că acum mă lupt cu morile de vânt, dar trag nădejde că poate unul care citeşte ce-am scris eu aici îşi schimbă măcar puţin modul de a scrie/ vorbi. Nu cer să mănâncaţi româna pe pâine - cu toate că aşa ar trebui din moment ce vă declaraţi locuitori ai acestei ţări care se va degrada în curând dacă nimeni nu schimbă nimic în bine -, dar măcar puneţi cratima aia naibii unde trebuie şi nu unde NU trebuie. -.-" Sau nu mai scrieţi cu "k" sau cu "y" excesiv de mult, măcar. Fraţilor, astea nu sunt litere de origine românească, de aceea nu se folosesc decât într-un număr foarte limitat de cuvinte.Sau stai, că acum m-am prins, vă consideraţi atât de doctori în domeniul logosului încât vreţi să înventaţi cuvinte noi? /:)
Sfatul meu strict prietenesc e să vă puneţi rău pe pregătiri sau măcar pe nişte lecţii luate acasă cu nişte cărţi cumpărate nu de la chioşcul de ziare.
Şi eu fac greşeli, dar din neatenţie, sau în cel mai rău caz, din neştiinţă, iar greşelile mele cele mai multe sunt de tipar şi foarte rar gramaticale. Iar eu, în comparaţie cu alţii, atunci când mă apuc să scriu ceva şi ştiu că e posibil să mă vadă o ţară întreagă - exagerez, ştiu - mai consult şi-un Dex online. :P
Am încercat să generalizez şi chiar nu-mi pasă dacă cineva se va simţi şi-mi va aduce comentarii "porcoase", din contră, mă va bucura că ştiu că vă va rămâne postul meu întipărit în minte şi dacă măcar odată în viaţa voastră veţi ţine cont de ce-am scris, mă declar mai mult decât împlinită. * îmi sună acum în minte melodia aceea a lui Sore: "I'm so different from the rest of the world, I wanna change the word, I wanna change the word * ^^
Cheers! ^^

Schiţe.

Cum m-apasă azi o lenevită mai cronică şi mai cruntă decât de obicei, m-am hotărât să desenez din nou.Recunosc că n-am mai desenat de peste un an şi jumătate şi ştiu că mi-am cam ieşit din mână (ca să nu mai zic că n-am mai avut nici creionane de-lea de schiţe speciale), dar în mare sunt mulţumită de ele, aşa că nu m-am putut abţine să nu le pun. :D

 

(Ştiu că astea-s neterminate, dar am spus să pun tot ce-am lucrat azi. :D)

Ştiu că mă apuc de o groază de lucruri şi nici măcar nu le termin pe alea începute, dar plictiseala s-a împrăştiat aât de mult în corpul meu încât nu mai am chef de mai nimic din ce-mi programasem. Ca să nu mai spun că am atât de multe de făcut încât nu ştiu ce să fac mai întâi. Ei, ştiu că nu mi-a cerut nimeni să desenez, dar mi-a fost dor să ţin creionul în mână - chiar dacă n-a fost ăla bun -. 

Nu, nici acum nu m-am apucat de Moromeţii şi nici nu am terminat de citit Trădarea ca să-i fac odată recenzia, şi n-am să mai promit nimic că ştiu că n-am să mă ţin de cuvânt. 

Oricum, vestea bună e că am terminat şi eu FINALLY de văzut primul sezon din Supernatural şi repet că-i senzaţional, extraordinat, magnific, sublim! Adkfdbkm, într-un cuvânt. :P

Cheers! ^^

Cocalari vs. Rockeri

Deci, mi-am reluat postul principal de aberat numai ca să scap de citit un odios volum din Moromeţii  care mă aşteaptă răcoros şi cu braţele încrucişare pe pat, pe pătură mai exact.
În fine, ieri am avut o imensă ceartă cu o prietenă pe tema manelelor şi a muzicii rock. Bine-nţeles, eu eram cu rockul, ea cu manelele.
Nu vă imaginaţti că de la o simplă glumă - dar care ştiu eu că în spatele ei se ascundea un vădit reproş faţă de alergia mea cu privire la manele -.-" - s-a ajuns la o ceartă în toată regula - slavă Domnului, virtuală -.

 Şi colac peste pupăză, tipa mi-a mai şi pus pe peretele de pe facebook o manea de-ia de prost gust şi care avea atât de multe versuri încât la sfertul melodiei le ştiam pe derost. Era ceva gen "Solo!" şi "De la fratele meu pentru fratele meu fără număr!". N-am avut curajul să o ascult pe toată că mi-a fost teamă. Pe bune! Cum unora le e frică de Chucky sau Bau-Bau, mie îmi e frică de manele şi de filmele animate cum ar fi filmul ăla pe care l-am văzut cu toţii în copilărie "Veronica".
Mă rog, la un moment dat eram atât de roşie de furie la faţă încât mi se umflase o venă la gât iar mie niciodată - şi când zic niciodată chiar e niciodată. Nici chiar când zbier cât mă ţin plămânii nu mi se cunosc venele de pe gat. - şi am închis laptopul de furie.

Ce m-a enervat cel mai mult e că eu îi ziceam că rockul e într-adevăr de calitate - şi chiar e, nu? - nu ce ascultă ea, şi ea "nu, că manelele sunt că dacă n-ar fi nu le-ar mai asculta toată lumea". Păi frate, le asculă, că românii e un popor care nu ştie să aprecieze adevărata valoare a muzicii.
Şi aşa, am ajuns la un moment dat să nu mai vobim decât cu replici gen "asta da melodie" şi să aruncăm una-ntralta ba cu manele, ba cu rock, după caz.
Prin urmare, am ajuns la următoarea concluzie: Eu nu voi mai asculta niciodată în toată viaţa mea manele şi sunt sigură că nici ea nu va mai asculta niciodată rock. Partea proastă e că eu voi fi constrânsă de anumite siituaţii - pe care nu vreau să mi se imaginez acum - să ascult manele, dar ea să asculte rock nu prea.
Cheers! ^^

La mulţi şi normali ani!

A mai trecut un an... OMG! Încă mai sunt în 2012 şi ştiu că veţi zice ceva de genul: "Duuh, e abia 1 ianuarie!" dar încă mai sunt marcată de evenimentele din anul precedent.
În primul rând că mi-am făcut în sfârşit buletin şi că asta automat înseamnă o nouă etapă a vieţii mele. ( ce clişeu!!! o.O)
În al doilea rând, examenul ce l-am susţinut astă-vară şi după care nici acum nu mi-am revenit complet. Încă mă mai gândesc la nota mea şi la faptul că am ieşit prima pe şcoală în condiţiile în care nu mă aşteptam nici măcar printre primii 5 să fiu. În fine, cred că mai întâi a fost desparţirea de generală şi apoi examenul, dar am fost atât de aeriană şi de preocupată cu învăţatul în perioada aia, încât abia după ce am terminat cu toată nebunia momentului m-a cuprins dorul de unii colegi şi de şcoală. Da, spun unii colegi pentru că nu am avut parte chiar de cea mai nemaipomenită şcoală din oraş
Apoi liceu, nemaipomenitul liceu :)). E superb, nu pot să zic că nu e, dar este şi foarte obositor. -.-
Cam astea ar fi evenimentele care m-au marcat anul trecut şi ştiu că peste ani şi ani îmi voi aminti de el şi de evenimentele ce l-au evidenţiat. A fost un an cu bune şi cu părţi mai puţin bune şi nu regret nimic din ceea ce mi s-a întâmplat. M-am bucurat de el la maxim şi sper că şi de 2013 o să mă bucur la fel.
Părţile bune că s-a făcut ODATĂ 2013 şi mai cu precizie ianuarie este că începe Australian Open şi în sfârşit îmi văd şi eu o parte din sportivii favoriţi (Sharapova, Nadal, Federer şi Djockovic). Nu ştiu câţi dinte voi sunt la fel de înflăcăraţi cu privire la tenis, dar nu m-am putut abţine să nu spun. :D Abia aştept să-l REvăd pe teren pe Nadal! :3 Mai sunt şi alte aspecte, dar pentru moment vreau să mă bucur exclusiv de ăsta.
În ultimul rând vreau să vă urez din tot sufletul LA MULŢI şi călduroşi ANI! şi să vă înteb cum vi s-a părut vouă anul ce tocmai a trecut. :)

Cheers! ^^